Paradox

Paradoxul suparator al constiintei mele
este
iertarea calatorilor din viata mea,
uitarea gustului pe care doar lacrimile il au,
stergerea silabelor din cuvintele
ce m-au mintit,
pasul ferm spre viitor
fruntea indreptata mereu spre cer
dar
si
incapatanarea de a nu fereca pe veci gandurile
ce ma dor,
tristetea din pasii mei trecuti,
indarjirea de a nu ma ierta
pe mine...
pentru ca am crezut candva
si in calatori
si in lacrimile din iubire
si in silabele
cuvintelor
ce
au
mintit...